Ce se intampla cu online-ul?

Petrec (destul insa nu suficient) timp pe canalele de socializare pe care am cont. Imi dedic timp blogului, activitatilor din online si ince...

Petrec (destul insa nu suficient) timp pe canalele de socializare pe care am cont. Imi dedic timp blogului, activitatilor din online si incerc sa observ din mers trendurile. Observ ca tot mai multe persoane (bloggeri si oameni activi in online) au tendinta de a se retrage catre offline, de a renunta la viata de pe internet si de a se conecta mai mult cu lumea reala. Am observat tendinta asta de ceva timp si stau si ma gandesc: asta este noul "trend"? Oamenii s-au saturat de viata superficiala din online incat nu mai au timp sau nu se mai regasesc in viata de lux si moaca plastificata pe care trebuie sa o ai ca sa ai succes in online?




Vad cu tristete  ca nu mai e de ajuns sa scrii pe blog din pasiune. Vad cu tristete ca frumusetea naturala, viata simpla si sustenabila, un lifestyle echilibrat si aproape de natura sunt efectiv ingropate in mormanele de postari, fotografii si articole cu "perfect life" a fetelor din intreaga lume. Normal, fiecare isi doreste asta. Fiecare aspira catre acest lucru mai in secret sau mai evident.  Toti incercam sa gasim inspiratia in fotografii perfecte pe Instagram, postari minunate pe bloguri cu locuri fantastice din intreaga lume, mancare fancy si haine scumpe. La un moment dat toti am devenit frustrati intr-o oarecare masura pentru ca altul avea sau facea ceva si noi nu. Multi am tanjit dupa o masina, o casa, o colectie de machiaj sau o rochie la fel ca cele pe care le admiram pe Pinterest. 
Toti ne-am dorit sute de mii de followers pe Instagram si milioane de vizualizari pe Youtube. Multe dintre noi muncim pentru blogurile noastre, uneori aproape degeaba. La inceput cu o pasiune arzatoare, dupa cativa ani, cu o oarecare dezamagire ca lucrurile nu au mers in directia dorita.

S-a suprasaturat internetul? E atat de multa informatie, atat de multe postari despre tot si toate incat nu mai putem face o selectie a lucrurilor de care chiar avem nevoie sa stim? De ce alegem sa avem o viata dubla? De ce oamenii sunt invidiosi pe viata din online controlata a unora pe care ii consideram regii internetului, dintr-un motiv sau altul? E viata reala exact asa cum o vedem noi pe internet sau sunt doar fotografii imbunatatite, poze facute numai pentru validarea stimei de sine si o oarecare "lauda" indirecta pe care de multe ori nu o constientizam?

Oare oamenii cu vieti fenomen pe Facebook, Instagram si blog sunt chiar fericiti sau sunt buni actori in a-si mima fericirea? Oamenii  chiar se bucura de viata lor si de fericirea pe care ti-o aduce o vacanta, o mancare buna sau cine stie ce alte maruntisuri sau aceia nici nu au timp sa posteze in social media?

 Ce s-ar intampla daca ar disparea Facebook? Ce s-ar intampla daca ar disparea Instagram? Viata noastra ar fi la fel? Care a fost scopul Facebook de la inceput? Acela de a putea tine legatura cu oamenii departe de noi. In ce s-a transformat Facebook acum? Intr-o puzderie de imagini si articole fara sens printre care se pierd lucrurile cu adevarat importante?


Oamenii care au intr-adevar o ratiune deosebita si un stil de viata ce merita urmat de ce nu sunt atat de promovati? De ce nu stie mai multa lume de ei? De ce prea putini accepta "the real life" asa cum e ea fara sa isi doreasca sa fie ca cineva. "Modelele" din online sunt modele cu adevarat de urmat?

Pozele perfecte, vietile perfecte, familiile perfecte si casele perfecte nu au imbogatit cu nimic viata oamenilor care le admirau in online. Ba mai mult le-au degradat incet, incet stima de sine, capacitatea de a se bucura de ceea ce au deja, au intarit invidiile si au creat o multime de frustrati si hateri.
Intrebarea pe care trebuie sa ti-o pui in minte nu este CE postezi, ci DE CE postezi?


Pe de alta parte, in lumea bloggerilor, lucrurile sunt cu doua taisuri. Daca esti super activ in social media, pierzi o mare parte din viata reala dar castigi una virtuala care la un moment dat sunt sigura ca se va termina. Toata lumea va vrea sa colaboreze cu tine pentru marele trendsetter ce esti. Daca nu postezi foarte des, alegand sa pastrezi un echilibru intre cele doua vieti, nu esti credibil frate. Nu inspiri. Nu ai followers, nu esti suficient de cunoscut si nu merita sa lucreze nimeni cu tine. Nici o firma, nici o agentie. In ce fel de lume traim?



N-am postat decat un scurt video de la prima editie Untold de anul trecut. Nimic altceva. Nu am putut sta cu telefonul in mana sa fac poze sau sa raspund la mesaje pentru ca am vrut sa simt momentul acela. Sa traiesc clipele REALE ale festivalului. Clipelea alea care mi-au facut pielea de gaina cand am ascultat ATB live, amintindu-mi de ce l-am adorat inca de la 12 ani. Nu am postat nimic live niciodata pana acum pentru ca daca fac ceva, ma duc undeva, ma simt bine undeva NU AM TIMP sa postez nimic in timp real. Vreau sa ma bucur de moment. Daca imi e pofta si mananc o mancare buna, nu am vreme sa o pozez. Cateodata uit si sa pozez in timp util produsele primite de la sponsorii mei (pentru care inca o data le multumesc) pentru ca nu vreau sa imi stric bucuria de a le desface, de a le testa, de a le folosi in liniste, eu cu mine. Nu postez uneori cu zilele nici pe blog, nici pe Facebook, nici pe Instagram pentru ca fac lucruri in LUMEA REALA. Si nu am timp. Uneori mi-as dori ca ochii mei sa poata fotografia tot ce vad si tot ce simt insa e imposibil.


Am avut o viata minunata pana acum, am avut si zile superbe si zile mai proaste. Cele mai incredibile momente ale mele nu le-am aratat nimanui. Nu le-am fotografiat sa le pun pe Instagram. Nu le stie  nimeni. Sunt binecuvantata ca am un viitor sot care ma apreciaza enorm si care imi spune ca sunt superba si cand am cearcane cat casa si parul nevopsit de o luna. Am niste parinti si niste bunici care ma sustin in orice moment. Am o sora care ma iubeste  si prieteni carora le impartasesc tot. Mi-am zis de multe ori ofurile si supararile chiar daca uneori nu ati vrut a auziti asta. Poate unii dintre voi nu si-au dorit sa vada franturi din grijile si nemultumirile mele. Dar astea toate sunt VIATA REALA. Cu griji, cu nervi, cu frustrari, cu lacrimi. Unii au ramas sa ma citeasca, altii au cautat "the perfect life" in alta parte.

Oamenilor le e frica sa isi arate vulnerabilitatile. Le e rusine sa ceara ajutor atunci cand nu mai pot. Cand se simt deprimati. Si atunci, isi fac un selfie cu gura pana la urechi in speranta ca numarul de like-uri si reactii le va ridica stima de sine, le va mai alunga din tristete sau nesiguranta.
Asta pana cand postarea se pierde intre milioanele de alte postari si nesiguranta se reinstaleaza in suflet.

Mereu am fost sincera cu voi. Mereu voi fi. Nu o sa postez nimic extravagant pentru ca nu am o viata extravaganta. Am mai spus asta si asta e adevarul. Sunt un om normal cu par valvoi cand se trezeste, cu zile depresive, cu frigiderul gol uneori. Cu momente minunate traite cu prietenii si familia. Si eu ma duc la concerte, si eu mananc la restaurant, si eu ma machiez uneori super dragut. Insa nu tot timpul postez. Pentru ca eu cred ca stima de sine trebuie sa porneasca din interior si apoi sa fie observata in exterior, nu invers. 

Am sa las asta aici:



Intrebari:

1. Cati dintre voi stiti sau cititi blogul Suntuncopac.com ? Dar blogul Calador.ro?
2. Cati dintre voi puteti renunta la viata din online?
3. Cati dintre voi puteti sa va bucurati de adevaratele momente fara sa le postati in social media?
4. Cati dintre voi stiti cine sunteti cu adevarat?
5. Ce urmeaza?



Cleo



You Might Also Like

0 comentarii