Paradise City

Cluj, orasul fermecat in care toata lumea isi doreste sa locuiasca si prea putini vor sa il paraseasca. Locul in care se intampl...




Cluj, orasul fermecat in care toata lumea isi doreste sa locuiasca si prea putini vor sa il paraseasca.
Locul in care se intampla lucruri nemaivazute, aproape magice. Orasul in care se leaga prietenii, se varsa lacrimi, se traieste intens. Pe cat de mistic pare totul aici, pe atat de complicat este uneori sa traiesti aici. Citeam acum cateva zile o postare pe facebook in care una din colegele mele de breasla zicea ca Bucurestiul este un oras trist cu oameni tristi. Oamenii se bucura cand te vad dar pe la spate si-ar dori sa te injunghie. Cateodata tind sa cred ca nici la Cluj lucrurile nu stau tocmai roz. Am vazut si am trait lucruri in Cluj pe care nu mi le imaginam vreodata. Am trait ierni despinse din povesti, am simtit vibe-ul orasului inainte de un festival precum Untold si am ajuns in locuri aproape secrete.
Am dat peste oameni absolut superbi de la care am avut foarte multe de invatat si oameni pe care nici nu vreau sa ii mai salut cand ii vad pe strada.  In Cluj am trait povesti de dragoste desprinse din romane dar si tragedii intense care mi-au macinat putin cate putin sufletul. Am simtit aici ca pot fi libera si ca pot sa ma dezvolt.

Clujul este o experienta destinata celor care au suficienta tarie de caracter ca sa accepte schimbarea de la o zi la alta. Clujul este un suflet foarte mare compus din toti locuitorii lui si din toate povestile lor de viata. 

Clujul m-a invatat sa convietuiesc cu inca 4 persoane in micuta mea camera de camin din Hasdeu, timp de 3 ani, mi-a aratat cat de mica e lumea si a fost orasul in care am impartasit secrete si dureri in cafenelele de pe Piezisa. A fost locul in care am trait cea mai magica ninsoare dintr-o noapte de decembrie de acum cativa ani si locul in care alergam in cautarea comorilor ascuse in campus in fiecare an de Mos Nicolae.
Clujul pentru mine a fost o imensa lectie de viata in care am invatat sa ma descurc indiferent de situatie. Uneori totul poate parea coplesitor dar cred ca e singurul oras din tara in care oamenii aproape ca iti zambesc cand treci pe langa ei pe strada. Aici am invatat sa imi gestionez perfect timpul atunci cand pierdeam 2 ore in trafic in drumul spre job si inapoi. Aici am invatat ca viata ti se poate schimba total de la o zi la alta. Azi esti la piscina la 360 SPA intr-o noapte calda de vara, ciocnind sampanie cu patronii de la un brand international de haine si prietenele tale, maine te gandesti cum sa faci sa iti platesti chiria.
Azi stai la povesti  si la gratare cu prietenii pe un deal, maine lucrezi 12 ore uneori de voie, alteori de nevoie. Si pot spune ca e ok sa ti se intample lucruri ciudate aici. Totul tine de cum le imbratisezi si cum privesti lucrurile. Azi te dai de ceasul mortii pentru ca nu ai reusit ceva ce ti-ai propus, maine norocul da peste tine si reusesti sa prinzi un proiect sau sa intalnesti un om care te poate ajuta sa evoluezi.

In Cluj mi s-a intamplat sa nu apuc nici macar sa imi fac unghiile din cauza programului foarte incarcat de la job, mi s-a intamplat sa stau doua zile cu uleiul de cocos in cap pentru ca nu am avut timp nici sa fac un dus sau sa ma intalnesc pe strada cu prieteni pe care nu i-am revazut de multi ani. Ori sa primesc un suc gratis in centru, sa merg la concerte ce mi-au facut pielea de gaina sau sa raman cu frigiderul gol zile la rand nu pentru ca nu aveam bani de cumparaturi ci pentru ca nu aveam cand sa le fac. 

Orasul este un paradis pe care il poti imbratisa in felul tau. Ah si cat de mult iubeam Clujul in anii studentiei. Cat de tare imi batea inima cand ajungeam mai aproape de el, venind de acasa, dupa sarbatori. Cand ii vedeam luminile din departare si stiam ca mai am cateva zeci de minute pana sa ajung din nou in micuta mea camera de camin si sa rad si sa povestesc cu colegele mele. Simteam fata de Cluj la fel cum simteam atunci cand ma indragosteam de un tip nou. Aceiasi fluturi in stomac.
Si acum simt la fel, numai ca am invatat sa nu il las sa ma doboare. Uneori tot ce se intampla aici e atat de grandios incat e coplesitor. 









Tinuta mea de azi este una de vara, de iesit la cafea cu draga mea Adelina. Mereu ma face sa zambesc si ma molipseste cu optimismul ei. Topul este de la Bonprix, luat in cadrul campaniei de colaborare cu bloggerii, fusta e luata intr-un outlet cu cativa lei, la fel si sandalele. Imi place cand gasesc astfel de chilipiruri, instant mai simt mai bine in zilele proaste. Am incercat sa imi prind parul intr-un joc de lungimi, intr-un stil mai messy. Jumatate prins intr-un coc dezordonat si jumatate lasat liber, ondulat usor cu peria rotativa de la Rowenta si cateva suvite care sa imi incadreze fata. M-a ajutat si vantul, punandu-mi in par fire de nisip si o racoare ca de toamna. 
Mi-am dat seama ca tot ce conteaza e de fapt linistea sufletului tau. Pe care ti-o dau noptile din Cluj, verile salbatice, parcurile nebune de atata verde si o prietena draga pe care poti s-o strangi in brate cand simti ca nu mai poti.









Sunt curioasa, care a fost cel mai ciudat lucru care ti s-a intamplat in viata?
Daca esti din Cluj, care a fost cel mai intens/ciudat/plin de invataminte moment trait aici?


Cleo



You Might Also Like

0 comentarii